În timp ce alte civilizaţii europene încearcă să păstreze intacte vestigiile lor culturale, la noi turiştii adună ca amintire bucăţi de cărămidă din cetăţi sau îşi scrijelesc numele pe turnuri ridicate în secolul al XIV-lea, iar autorităţile sunt depăşite de fenomen. Nu sunt bani, dar nici bunăvoinţă.
E un cerc vicios, din care avem de pierdut cu toţii. Dar mai ales vor avea de pierdut copiii copiilor noştri care nu vor mai avea ce castele şi cetăţi să viziteze şi vor auzi doar din poveşti de celebrele ruine unde altădată se luptau domnitorii. Istoria dispare sub ochii noştri.
Cetatea Poienari e un exemplu concret al unei fortăreţe de pe vremea voievodului Vlad Ţepeş, care mai are puţin şi se prăbuşeşte. Cetatea Poienari se află în judeţul Argeş la mai puţin de 30 km de oraşul Curtea de Argeş, la poalele Muntelui Cetăţuia. Altitudinea este de 850 de metri. I se mai spune "cuibul de vulturi al vitejilor de demult", pentru că făcea parte, cu veacuri în urmă, dintr-un lanţ de fortificaţii ce apărau hotarul nordic al Ţării Româneşti.
Cetatea a fost construită de Vlad Ţepeş pe o stâncă abruptă ce se înalţă la peste 200 de metri deasupra Cheilor Argeşului. De fapt, el a reconstruit cetatea cunoscută sub denumirea de Cetatea Poienari - după numele vechi al satului Poienari -, ea fiind înălţată, probabil, în secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu, de legendarul domn Negru Vodă. Nu trebuie să fii un pasionat de istorie ca să realizezi că cetatea în sine este un monument care are nevoie de protecţie.
Ultima restaurare a fost făcută între anii 1969 şi 1972, când s-au consolidat şi înălţat zidurile şi s-au construit trepte de acces care permit vizitarea întregii fortăreţe. Au trecut 40 de ani, o viaţă de om, de când cetatea nu a mai fost restaurată şi există indicii că nici nu va fi reconsolidată prea curând. Intenţii există, dar nu
