Vara aceasta mi-a dezvăluit câteva ipostaze ale unei Românii în care oamenii îşi direcţionează frustrările şi resentimentele unii împotriva altora.
În vara aceasta, am petrecut aproape două săptămâni vizitând prieteni răspândiţi în diverse colţuri ale României. M-am bucurat de compania şi ospitalitatea lor. Nu mi s-a întâmplat nimic cu adevărat dezagreabil pe parcursul călătoriilor mele. Însă, în urma numeroaselor experienţe, mi-a fost imposibil să evit sentimentul că mă aflu într-o societate încremenită în rutină sau, mai rău, aflată în declin.
Am folosit intenţionat termenul de „societate“, şi nu pe cel de „stat“. Călătoria mea a început la scurt timp după ce un tribunal a condamnat la închisoare un ministru liberal, pentru acte de corupţie. Principalul eveniment politic din perioada călătoriei a fost publicarea unor dovezi potrivit cărora un judecător de la Curtea de Apel ar fi acceptat mită în valoare de 1,5 milioane de euro, pentru a scăpa de la condamnare o persoană ce fusese găsită vinovată într-un caz de fraudă bancară de proporţii. Aceste evenimente sugerează că elemente cheie ale statului funcţionează corespunzător. Cu toatea acestea, societatea nu pare impresionată de faptul că actele de corupţie, pe care se presupune că cetăţenii ar trebui să le deteste mai mult decât orice altceva, sunt sancţionate. Ei urmăresc posturile de televiziune care ridică osanale haiducilor aflaţi la putere, denigrându-i pe moralizatorii acestora, în număr la fel de mare.
Progresele în calitatea serviciilor oferite de poliţie, pe care le-am remarcat de-a lungul anilor, par să existe în continuare, în ciuda faptului că actualii şefi fac eforturi pentru a-şi intra în rolul de cetăţeni în slujba statului. Însă Gara de Nord a Capitalei pare a fi fost recucerită de vechii mitocani, a căror ţintă principală sunt călătorii neglijen