Intrunit la Helsinki - pentru ultima reuniune eurocomunitara a secolului XX, pe care Istoria o va consemna, probabil, sub formula de "summit al extinderii UE" - Consiliul Ministerial al "celor 15" a anuntat o decizie considerata, pe drept cuvant, epocala. Astfel (si intr-o ordine pe care unii avizati refuza sa o puna sub semnul purei intamplari!), purtatorul de cuvant al presedintelui Comisiei Europene - Romano Prodi, le-a prezentat numerosilor ziaristi straini o lista cuprinzand sase tari - Romania, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania si Malta -, precizand imediat ca aceste state, foste comuniste din estul si centrul Europei, sunt invitate, oficial, cu incepere din februarie 2000, sa inceapa negocierile in vederea aderarii lor la UE. Fireste, hotararea aproape de ultima ora a Comisiei Europene avea toate atuurile pentru a surprinde nu numai opinia publica, dar chiar pe destui dintre observatorii politici aflati, cum se spune, "in gratiile celor 15 zei care compun in clipa de fata comunitatea europeana". Si asta, dintr-un motiv cat se poate de simplu: spre deosebire de cele sase"premiante" nominalizate in '98, tarile incluse in lista de la Helsinki, printre care si Romania, nu au reusit, din diverse cauze, sa-si aproprie celebrele xcriterii de convergentax (cinci la numar), singurele apte sa legitimeze aderarea lor la selectul club supranumit Uniunea Europeana.
Se stie deja ca, initial, dupa '89, majoritatea romanilor au "aderat", entuziasti - sufleteste vorbind, evident!, la Casa Comuna Europeana. Prin urmare, un observator inocent ca sa nu-i spunem altfel, se va fi asteptat ca oficializarea admiterii noastre la aceste negocieri de pre-integrare, umar la umar cu fruntasele plutonului (Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia, Slovenia si Cipru), sa produca in Romania un veritabil puseu national de euforie. Din pacate, si contrar unei asemenea estimari hiper-o
