Indiferent dacă vor creşte sau nu preţurile, mărirea TVA de la 19% la 24% are ca rezultat transferul de avuţie din buzunarele populaţiei în buzunarele statului. Fiscul speră să încaseze 3,5-4 miliarde de lei în a doua jumătate a anului. Împărţită la populaţia României, suma înseamnă 32 lei/persoană/lună. N-ar .fi copleşitor dacă paguba s-ar împărţi egal, însă acest scenariu este improbabil.
Strict matematic, un produs care costa 119 lei ajunge să coste 124 de lei, ceea ce echivalează cu o mărire a preţului final cu 4,2%. Însă populaţia nu ar putea susţine acelaşi nivel al consumului la noile niveluri de preţ. Asta înseamnă că o parte din comercianţi vor fi forţaţi să păstreze preţurile sau vor merge direct în faliment din cauza scăderii de vânzări. Pe de altă parte, nici men¬ţinerea preţurilor la nivelul de acum nu e posibilă pe termen nelimitat, decât cu ajustări de costuri interne. Asta înseamnă concedieri şi reduceri de salarii în sectorul privat, care ar duce la o nouă spirală de scădere a consumului. În plus, companiile care sunt deja cu bilanţul la limita suportabilităţii vor anunţa, la rândul lor, falimentul.
Scumpiri
Prinse între ciocan şi nicovală, companiile sunt nevoite să găsească punctul optim de scumpiri între 0 şi 4,2% pentru a minimiza pagubele. Prima tentaţie este o scumpire mai mare, pentru ca după plata TVA suplimentară la stat compania să poată mări salariile pentru a le menţine puterea de cumpărare la noul nivel de preţuri. Însă riscul este o scădere a cererii care să aducă o pagubă chiar mai mare. O astfel de politică nu şi-o permit decât câţiva operatori care deţin monopoluri, în principal cei din domeniul energiei şi al utilităţilor.
Ieftiniri
Dimpotrivă, pe pieţele foarte competitive şi unde cererea este foarte elastică, ar putea apărea chiar scăderi de preţuri. Aici intră în principal sectorul serviciilor, adică