In cautarea unui sistem cat mai bun de evaluare a elevilor si promovare pe baza de merit, aproape fiecare ministru a venit cu propria versiune. Reforma educatiei a inceput, practic in a doua jumatate a anilor 90.

Primii oameni care au facut politica invatamantului in perioada post -Ceausescu, si anume Mihail Sora, Ioan Moldovan, Liviu Maior si Virgil Petrescu au fost adeptii sistemului de trecere de la gimnaziu la liceu prin examen de admitere, la doua materii, si bacalaureat pe formula clasica -subiecte de examen la secret si probe care cereau rezolvari de tip sinteza.

Abia din 1998 au inceput sa prinda contur un soi de reforme, majoritatea idei de evaluare a educatiei de tip occidental implementate romaneste, adica fara un background social si cultural.

Liviu Maior si Virgil Petrescu au avut incercari timide de reforma: Maior prin introducerea manualelor alternative, proiect finantat si creionat de Banca Mondiala, iar Petrescu prin modificari la examenul de bacalaureat. Gest care i-a adus, in cele din urma, demiterea din cauza ca a gasit prilej de reformare a examenului chiar in timpul desfasurarii lui.

Succesorii lor au incercat, mai puternic, sa puna pe picioare mai multe tipuri de reforma. Si asa au venit reformele Marga, Andronescu si Miclea.

Primul a introdus examenul de Capacitate si a imprumutat bani de la Banca Mondiala cu care a dotat si reparat o parte din scoli: cele de la sosea si din comunele mai importnte. Examenul lui Marga, Capacitatea, a tinut doi ani. In primul an, la patru probe: limba si literatura romana, matematica, istorie si geografie.

In al doilea an examenul s-a redus la trei probe limba si literatura romana, matematica si a treia, la alegere dintre istorie si geografie. Admitere la liceu se facea, la acea vreme, pe baza mediei dintre examenul de capacitate si cel de ad