“Nu ştiu, dacă mă întrebaţi astăzi, ce decizie va lua, până la urmă, Partidul Social Democrat în legătură cu alegerile prezidenţiale. Dar atitudinea corectă este următoarea: avem o decizie împreună, avem nişte parteneri care, cât timp mergem împreună, trebuie să avem încredere.” Aceste vorbe îi aparţin lui Crin Antonescu, lider al PNL şi, totodată, deocamdată, candidat al USL la preşedinţie, şi au fost spuse duminică, la o întrunire a liberalilor de la Focşani. Ar fi tare de interesant de aflat ce răspunsuri îşi dă Crin Antonescu la propriile lui îndoieli legate de susţinerea de către PSD a candidaturii sale la Cotroceni. Însă cum doar el le poate şti, e inutil de săpat după ele. Putem, în schimb, oricare dintre noi, ca nişte spectatori oarecare la piesele de teatru politice, să ne desenăm propriile idei.
Simpatia de care se bucura Crin Antonescu în rândul publicului alegător odinioară s-a mai strepezit. Şi-a făcut un mare deserviciu, teribil de greu de reparat, calibrându-şi discursul în cea mai mare parte pe ura politică pe care i-o poartă lui Traian Băsescu. A căzut în propria capcană, fiindcă o vorbă înţeleaptă spune că orice e prea mult, strică. Oricât ai fi de nepăsător în ceea ce priveşte treburile politice, când vezi pe la televizor zi de zi un personaj care a dezvoltat o obsesie faţă de un altul începe să te irite. De la un om care vrea să ajungă preşedinte, aştepţi cu mult mai mult decât o eternă ranchiună hipnotică asupra unuia căruia oricum i se termină curând mandatul şi pe care n-ai putut să-l dai jos nici cu două referendumuri. În cazul în care va ajunge preşedinte, oare Crin Antonescu va vorbi, în continuare, o veşnicie şi ceva, de cât de şulfă e Traian Băsescu? Cine ştie? Se zice că ideile fixe de-aia sunt fixe fiindcă nu le poţi îndepărta nici cu excavatorul.
Dacă va fi susţinut de PSD, aşa cum e înţelegerea, Crin Antonescu are şanse să a
