Devenit Oltcit în comparaţie cu Bentley-ul conjugal, agramat şi habarnist în privinţa muşchilor sternocleidomastoidieni, Piţurcă are cu totul altă menire decât să fie câte ceva din toate astea. El are menirea de a câştiga meciurile cu Turcia şi Ungaria de la începutul lui septembrie, de a duce echipa naţională la baraj şi de acolo în Brazilia.

Îi va fi foarte greu, fiindcă de-a curmezişul îi stă Steaua. Echipa care trebuia să-i fie de cel mai mare ajutor în calificări îi creează cele mai mari probleme. Probabil că în subconştient selecţionerul, care în acest moment n-are cum să alcătuiască o garnitură rezonabilă fără măcar patru-cinci stelişti, speră ca aceştia să fie profesionişti până la capăt, să lase pe tunelul umbros din Ghencea îndoctrinarea anti-Piţurcă de la club şi să transpire, împreună cu extra-steliştii, pentru calificare. Cu promisiunea că nu se vor întoarce obezi după săptămâna fără sucuri pe care o vor petrece la lot.

În rest, Piţurcă nu numai că n-are atacanţi, dar n-are nici teren. Marica, Stancu şi Marius Niculae s-ar putea să-şi găsească echipe şi să aibă câteva meciuri în picioare. Toate acestea sunt cu putinţă să se întâmple, însă ca Arena Naţională să aibă un teren decent până peste o lună şi ceva, e aproape imposibil. Halul în care a arătat Toloaca Naţională la Dinamo-Vaslui, plus densitatea de meciuri din săptămânile viitoare, scad speranţele unui gazon uman.

Sigur că există stadioanele din Ploieşti, Cluj sau Piatra Neamţ, dar ar fi păcat. O dublă Turcia-Ungaria pe Arena Naţională ar aduce o sută de mii de oameni lângă tricolori, adică un avantaj imens. Dar, dacă terenul va fi tot mizerabil, varianta plecării în altă parte are toate justificările din lume. Ar fi cea mai clară, dar şi cea mai dureroasă dovadă că habar n-avem să îngrijim lucrurile pentru care ne-am zbătut atâta. Arena Naţională cu gazonul de acum e ca u