Foto: Cristian Crisbăşan Constat că oamenii folosesc mult prea uşor aceste cuvinte în ultima vreme. Le-au transformat în nişte etichete colorate pe care le lipesc peste tot. Oamenii ştiu mereu ce este adevărat că deţin adevărul, oamenii iubesc tot timpul şi cunosc pe de rost, teoretic, reţeta fericirii numai că este o delicatesă, practic, foarte greu de “gătit”. Mereu, în mod straniu, lipseşte câte ceva: ori e prea sărată sau nu e suficient de spicy, ori e prea dulce sau prea acră, e prea făcută sau prea crudă, ori arată foarte bine, dar n-are nici un gust, ori deşi are gust bun n-o gustă nimeni, pentru că arată oribil.
În fine, oamenii mai cred că a crea este un proces care automat generează artă. Aşa cum atracţia sexuală, pasiunea, dragostea, “fluturii în stomac”, “chimia”, visele şi posesivitatea înseamnă automat iubire.
Ar fi extrem de interesant şi util dacă s-ar putea aloca fonduri pentru o cercetare sociologică şi psihologică serioasă şi complexă asupra conţinutului tuturor conturilor de Facebook ale românilor. Dar cercetarea să o facă un institut din afara României rece, detaşat, neutru. Desigur, asta este o utopie. Aşa cum utopii sunt în viaţa cotidiană (nu adevărată, “reală” sau artistică) cele patru cuvinte mari şi late din titlu.
Am să o iau invers. Oamenii creativi creează produse culturale şi spirituale. Dar dacă valoarea acestora se va ridica la rangul de artă, asta numai timpul o poate stabili, prin consacrare. Dar oamenii nu au răbdare ei vor totul aici, acum, imediat: vor o masă copioasă cu cele patru feluri adevăr, iubire, fericire, artă pe tava de argint, să le înfulece instinctual, hulpav, să-şi potolească foamea de plăcere şi de bine.
Toate aceste patru cuvinte pot deveni, de fapt, nişte mari capcane. Abordate ca scop în sine, ne produc dezamăgiri violente. Ceea ce credem a fi “adevăr”, descoperim cu de
