– La camping aveau mici de peşte!
– Ce? mă mir eu.
– Asta nu e de la noi!... intervine, cu dispreţ, R., un pescar local.
Într-adevăr, de cînd vin la Sfîntu Gheorghe. nu am auzit de aşa ceva. Mici!? Din peşte!? Miroase a mici peste Delta Dunării! – îmi mai trece mie prin cap. Şi realizez că e o poveste lungă. Vorba lui Haudricourt: cel mai modest obiect aduce după sine întreaga societate.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertulMicii de peşte de la Sfîntu Gheorghe aduc după ei o istorie milenară, care începe undeva în... Ţara Sfîntă, trece prin Spania, datorită evreilor ashkenazi, şi prin Europa Centrală, apoi Rusia şi Ucraina, pentru a ajunge, într-un tîrziu, prin lipoveni şi haholi, în Delta Dunării – ceea ce nu-i împiedică pe greci să spună şi astăzi că ei au adus acest mod de preparare în Deltă. Este vorba, de fapt, despre tradiţia evreiască a peştelui umplut (Gefilte fish), o mîncare tipică de Shabbat.
Mîncare ceremonială prin excelenţă, peştele era umplut, cu această ocazie, tot din motive religioase. Peştele, de preferinţă crap sau ştiucă, era adus viu la piaţă joi, era păstrat în bazine cu apă pînă vineri dimineaţă, cînd era omorît, i se scotea pielea, care era umplută apoi cu un amestec de carne de peşte cu diverse ingrediente şi se servea rece de Shabbat. Raţiunea era una simplă: pe lîngă interdicţia generică de a munci în timpul acestei sărbători – deci, implicit, de a găti –, exista şi aceea de a curăţa peştele de oase – iar tocătura de peşte nu mai avea oase! Gefilte fish (în idiş) a devenit pentru europeni „peşte în stil evreiesc“, fiind multă vreme un fel de ciudăţenie exotică, nu tocmai pe gustul european.
Cum se întîmplă adesea în astfel de cazuri, cînd o mîncare circulă pe un continent întreg, au apărut şi diferenţieri in
