In urma cu cateva saptamani a aparut volumul VII (si ultimul) din Dictionarul Enciclopedic , patronat de Editura Enciclopedica, o lucrare despre care nu trebuie sa ne sfiim a o numi extraordinara, macar pentru simplu fapt ca este primul tratat enciclopedic romanesc serios din ultimii peste 60 de ani. Dupa aproape douazeci de ani, sunt rasplatite prin aceasta aparitie eforturile unui om (Marcel Popa) si al unui colectiv extrem de restrans.

„In 1993, Marcel Popa si Editura Enciclopedica au surprins piata cartii cu aparitia primului tom din Dictionarul Enciclopedic (literele A, B, C), care cuprindea 20.000 de articole, nume proprii si comune, informatii enciclopedice dintre cele mai diverse. S-a discutat mult si pe drept despre aceasta aparitie, din mai multe motive: fata de editia a III-a a Micului Dictionar Enciclopedic, aparut in 1986, socotit punct de pornire, erau cateva mii de articole in plus; volumul era inteles ca un barometru al intregii lucrari; se produsesera uriase mutatii pe plan international, in domeniile politic, economic, militar, cultural, care urmau a fi semnalate enciclopedic; se insista asupra unui comportament editorial firesc ce nu mai functionase de o jumatate de secol – nimeni nu indicase ce anume sa fie introdus sau exclus din dictionar, iar toate personalitatile erau inregistrate in functie de rolul jucat intr-un domeniu sau altul si nu de faptul ca acest rol fusese negativ sau pozitiv. Editorul Marcel Popa declara la acea vreme ziarului Meridian ca un dictionar enciclopedic <>

Editorul, echipa si editura au perseverat cu incapatanare in actiunea lor. Astazi avem alte trei volume – vol. II, literele D-G, aparut in anul 1996, volumul III, literele H-K, aparut in anul 1999 si volumul