Daniel SANDRU Poate parea curios, dar, din anumite puncte de vedere, unele tendinte din politica romaneasca apar ca niste ecouri a ceea ce se intampla in latura cea mai vestica a Occidentului, adica in Statele Unite. Daca, spre exemplu, prezidentiabilul Crin Antonescu se viseaza drept un "Obama al Romaniei" - lucru la care, fix la fel de lipsit de succes, pare a adera si Geoana, atunci cand adopta perfect necredibilul discurs al "resolidarizarii unei natiuni dezbinate" din 2004 incoace - parte a atitudinilor exhibate de actualul presedinte, Traian Basescu, dar si de unii purtatori de imagine ai PD-L apare drept o copie a arogantei discretionare ce se regasea la nivelul guvernamantului american pana in 2008. Ca sa ilustrez, trimit la o zicere ce apare in cartea publicata in 2006 de un fost consilier al presedintelui Nixon, "Conservatives without conscience", carte animata de o perspectiva critica la adresa dreptei americane. John W. Dean, caci despre el e vorba, sustine ca in SUA guvernata de Bush Junior putea fi constatata "o prezenta crescuta a autoritarismului conservator" si ca acest "autoritarism nu este bine inteles si e putin discutat in politica americana, desi constituie tipul principal de gandire si comportament pe care conservatorii il impartasesc" (p. xii). La trei ani distanta, si in cu totul alte conditii - care implica, desigur, imposibilitatea unei comparatii intre politica americana si cea romaneasca, fie numai si din cauza faptului ca ultima nu prezinta o "dreapta" si o "stanga" autentice - putem constata ca o mica doza de "autoritarism popular" isi face simtita prezenta, devenind chiar model de atitudine publica, si in Romania balcanica. Este de-ajuns sa vizualizam, anamnetic, atitudinea presedintelui fata de presa, "jemanfisismul" fata de banul public al unor Iacob-Ridzi ori Udrea, pupincurismul intelectual, drapat in tacere plina de semnifi