Acum vreo trei luni eram intr-un restaurant din cochetul Georgetown, unde un catalan de toata isprava si un turc simpatic si ecologist din Berlin incercau sa ne explice, mie si unui politician polonez, de ce America este de vina pentru tot raul din lume. Eu si polonezul incercam sa le explicam ca exista motive profunde, de ordin istoric, pentru care romanii si polonezii sint proamericani.
Catalanul a zimbit si mi-a trintit fraza serii: „Voi cei din est ati fost prinsi intr-o gaura neagra a istoriei, dar in vreo 20 de ani o sa fiti ca noi.” I-am zis ca ceva atit de arogant nu mai auzisem de multa vreme.
Experimentul descoperirii Americii intr-un grup de 20 de europeni din 16 tari ne-a invatat foarte multe despre Europa insasi. Iar momentul din Georgetown nu a fost singurul cind ruptura cultural-istorica intre vestul si estul continentului s-a manifestat pregnant in micro-grupul nostru.
Sistematic, ma situam, in dezbateri, impreuna cu polonezii si, mai ales, cu cehii, mai aproape de americani si mai departe de colegii din Franta, Germania, Olanda si Portugalia.
Am revazut aceste amintiri cind am citit rezultatele sondajului facut de German Marshall Fund in 12 tari europene plus SUA. Intimplator, este aceeasi organizatie care mi-a oferit bursa americana (http://www.gmfus.org/fellowships/mmf.cfm) si care are ca principala preocupare relatiile transatlantice.
Sondajul a facut deja ceva titluri de prima pagina, dar nu a fost comentat in profunzime. Romanii ies de acolo drept un popor paradoxal, si proamerican si pro-UE, care vrea si ca SUA sa aiba un rol primordial in lume si isi doreste si intarirea puterii europene. Pare ca nimic din framintarile transatlantice sau din euroscepticismul vestului Europei nu ne-a ajuns.
Sondajul arata o dorinta ingenua de a fi prieten cu toata lumea si o frica de a nu cadea l