La începutul secolului al XIX-lea, frumuseţea femeilor din Moldova şi Valahia intră într-o prefacere specifică epocii. Canoane şi artificii se amestecă, aşa cum Orientul şi Occidentul furnizează noi şi vechi idei cu privire la moda trupurilor atrăgătoare. Despre frumuseţe şi urîţenie vorbesc şi scriu fără încetare cei care au ajuns prin casele şi conacele boierilor. Mulţi surprind senzualitatea trupurilor înfăşurate în hainele cele orientale, sînii ce abia sînt ascunşi de fineţea mătăsii, părul ce se revarsă pe umeri, delicateţea piciorului abia ascuns de poalele anteriului, privirea galeşă şi ochii pierduţi în visare. Posturi şi poziţii construite pentru a atrage privirea, dar şi priviri menite a vedea senzualitate şi voluptate în aceste trupuri „orientale“ risipite languros pe sofale şi divane, trăgînd cu nesaţ din narghilele, şoptindu-şi dorinţele unor servitori ce răsar de pretutindeni şi se fac cu rapiditate nevăzuţi, îndeplinind porunci fără a fi rostite, oferind cafele şi şerbeturi, zaharicale şi confeturi, şi un pic de afion, strecurat în ciubucele de chihlimbar.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriCîteva dintre aceste mărturii vor da seamă despre acest amestec între noul canon occidental şi artificiile Orientului, lucrate deseori cu măiestrie de cucoane doar, doar pentru a place. Nu trebuie uitat însă că toate aceste mărturii judecă un trup prin prisma civilizaţiei din care fac parte, că aplică ca măsură de judecată canonul şi lasă deoparte artificiul, că apreciază senzualitatea, dar critică aspru un alt tip de comportamente, că această lume trebuie să pară atît de departe de a lor, că malurile Bosforului încep, de fapt, la Dîmboviţa. De exemplu, mulţi dintre ei se miră atunci cînd întîlnesc femei corpolente mîndre de trupurile lor, c