De la autostrazile inexistente ale domnului Berceanu la avioanele-sita cumparate de dl Frunzaverde si flota de elicoptere cumparata de dl Blaga - toate formeaza minunata Romanie de cascaval pentru care se lupta politicienii. Prinderea Romaniei de turta dulce in marea harta a Uniunii Europene este o metafora cu talc. Turta dulce este consumata de Sarbatori si o multime de retete o fac crocanta, frageda, lucioasa, tocmai buna de pus in pomul de Craciun. Bucatile lipsa - Romania si Bulgaria - , odata aninate de cetina, au finalizat o constructie inceputa acum o jumatate de secol.
Pentru romani, oameni veseli si iuti la speculatii, gestul de colaborare dintre Basescu si Tariceanu a fost prilej de remarce cu haz. Prima: s-a crezut ca cei doi vor rupe turta, operatiunea de prindere in insectarul comunitar urmand sa se faca pe bucati; a doua - ne asteptam ca Basescu Traian sa ia singur turta dulce si, neconformist, sa guste din ea si sa o arunce apoi spre public; alta varianta - tot prezidentul cu initiative trasnite sa-i puna turta in brate prietenului-dusman si sa-i ordone "infige-o tu, Caline!, ca ai nevasta tanara!". Nu s-a intamplat insa nimic din toate aceste scenarii, cei doi suferinzi de oase achitandu-se onorabil de sarcina protocolului festiv.
Aducandu-ne boii acasa, cum e vorba romaneasca - putem spune ca prezidentul si premierul nu erau cu gandul la tara din turta dulce; ii apasa grija Romaniei de cascaval.
Razboiul de patru ani, pe cat este programata confruntarea celor doi, nu are pornirea in motive ideologice, in mari diferente doctrinare. Ordonanta OPSPI a aratat clar ca o incalcare a zonelor de influenta trasate intre PNL si PD duce automat la ciomageala. Trecerea minei de aur a privatizarilor sub umbrela dlui Atanasiu ii lasa fara malaiul deja arvunit pe cei din barca lui Basescu Traian. Tara de cascaval trebuie sa dea graunte de aur
