O bisericuţă de lemn dintr-un mic sat hunedorean supravieţuieşte de secole. Încă mai este lăcaşul în care se aude cuvântul lui Dumnezeu, poate mai rar ca altădată, dar, spre deosebire de alte biserici de acest fel, cea din Tisa, comuna Burjuc, pare că are toate şansele să dăinuie mulţi ani de-acum încolo, din două motive: preotul satului nu acceptă ca un asemenea lăcaş de cult să fie părăsit, iar enoriaşii nu au bani pentru o biserică de piatră. Sursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIU

1 /.

În plus, unii dintre ei spun că orice rugă rostită în această biserică se-ndeplineşte, aşa că lăcaşul este o adevărată comoară pentru sufletele lor.

Ciprian Iancu

E a doua zi de Rusalii, iar satul pare amorţit de căldură. Câţiva pescari de ocazie sătui de ghinion se întorc de la Mureş spre sat, pe biciclete. În rest, nici ţipenie de om. Undeva în capătul satului ascunsă pe o colină între alte dealuri şi mai mari, împădurite, o biserică de lemn alungă monotonia vizuală. Nu se aude nimic dinspre ea. Abia după ce intri în cimitir şi urci pe cărarea un pic cam abrubptă, cu fiecare pas făcut se aude mai clar vocea preotului, dublată de cea a unui cantor bătrân.

În bisericuţă sunt doar 27 de persoane, cu tot cu preot. Femeile stau aproape toate adunate în pronaos. Naosul bisericii e dominat de bărbaţi.

"Aşa e obiceiul din moşi strămoşi, ca femeile să steie mai la urma bărbatului", şopteşte un bătrânel temător să nu strice cursivitatea slujbei. Preotul se retrage în altar. Cantorul bătrân este deja obosit. "Sunt băgat deja pă 85 de ani. De 40 de ani fac sărvici aici la besereca asta şi nu prea mai are cine mă ajuta", se plânge Iosif Nistor. Cantorul are parte de o pauză vreme de vreo