„Nexus“, ultimul volum al trilogiei „Răstignirea trandafirie“, una dintre cele mai controversate opere ale scriitorului de origine americană, apare săptămâna aceasta în librării. Trilogia de o sexualitate debordantă, din care mai fac parte volumele „Sexus“ şi „Plexus“, a fost interzisă în SUA şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.
Devenit un idol după ce, ani la rând, a fost fie nepublicat pur şi simplu, fie prizonier al propriei vieţi boeme, Henry Miller (1891-1980) şi-a primit, într-un final, partea de succes. Considerat unul dintre revoluţionarii literaturii secolului XX, Miller a adus romanului american (dar şi universal) ceea ce îi lipsea: o confruntare deschisă cu sine, un fior de prospeţime.
Mărturisea într-un interviu din 1962: „Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-şi umple timpul sau ca să înveţe; eu citesc ca să ies din mine însumi, ca să ating extazul. Şi caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta".
A şocat prin erotismul exuberant
La momentul declaraţiei, trecuseră doi ani de la publicarea în Europa a trilogiei „Răstignirea trandafirie" şi 36 de ani de când Miller se dedicase exclusiv scrisului. Iar vorbele sale nu erau altceva decât propriul crez literar, verbalizat din perspectiva cititorului, dar avându-l în umbră pe autor.
Adept al unei combinaţii explozive - autobiografie, analiză psihologică, critică socială şi misticism, totul „ambalat" în fraze luxuriante şi erudite -, Miller a şocat mai ales prin erotismul său exuberant, necenzurat, însă niciodată gratuit. Un erotism care lovea în plin societatea americană a anilor '50 - puritană, încorsetată - şi care a şi eliberat-o, căci Miller a declanşat, în fapt, o adevărată „revoluţie sexuală". „Ori de câte ori spulberi un tabu, se întâmplă ceva sănătos, revitalizant", avea să mărturisească jubilând scriitorul, în acelaşi interviu din ‘62.
Romanele „Sexus", „Plexu
