Campania Adevarul-Dela0.ro decojeşte Interbelicul de haina glossy cu care a fost acoperit, intrand în culisele presei dintre războaie, pentru a înţelege mai bine cine, când, unde, cum şi de ce.
Interbelicul, marele nostru Interbelic! Ce mit! Uite, presa aşa cum era, cu ziare de partid. Le iei la mână, cu acarienii lor cu to, ai astm si risti, dar trebuie sa cobori in trecut dupa radacinile prezentului. Iar hartia tiparita nu minte, e toata Romania politica acolo. PNL avea: „Viitorul”, dar şi „L`Independence Roumaine”, PNŢ: „Dreptatea şi România”. Partidul lui Iorga, Partidul Naţional Românesc, se lăuda cu un oficios frecventat – „Neamul Românesc”. Partidul Muncii avea „Tribuna”, iar Partidul Naţional Agrar avea „Ţara noastră”, în timp ce Partidul Poporului (căci a avut şi Interbelicul nostru un Partid al Poporului) se bizuia pe „Îndreptarea”. Ziare de stânga, dar oarecum mai moderate (deşi aici s-au remarcat Al. Sahia, C. Băleanu, N. Deleanu, Al. Graur, George Macovescu), erau „Adevărul” („Adeverul”) şi „Dimineaţa”.
„Sclavii fabricilor” luptau pentru pâine şi în cuvinte
În stânga radicală (comunismul era în afara legii din 1924) era o oarecare forfotă. Apăreau „Socialistul” şi „Lupta de clasă”, iar la Ploieşti se publica şi „Lupta socialistă”, în timp ce la Cluj fiinţa „Făclia”, organul oficial în limba maghiară al Partidului Socialist din România. Nu poate trece neconsemnată existenţa „Muncitorului pielar” („Boripari Munkas”) , organul ofical al Uniunii muncitorilor pielari din Ardeal şi Banat. Scria „Muncitorul pielar”, combătea sub titluri ca „Ofensiva capitalului” , „Sclavii fabricilor”, „Lupta pentru pâine”, „Căminele muncitoreşti închise”, „Problema pământului”. Exista şi publicaţia „Muncitorul din Valea Mureşului”. Scria „Muncitorul din Valea mureşului”: „Se scumpeşte pâinea, creşte număru şomerilor” şi „Teroarea albă în România”. Punctează V
