Cutremurul de pământ cu magnitudinea 9 și tsunamiul care i-a urmat în 11 martie 2011 s-au soldat cu peste 18.000 de morți în nord-estul Japoniei și au provocat catastrofa nucleară de la Fukushima, cea mai gravă după cea de la Cernobâl (Ucraina), din aprilie 1986.

Acest strat de pământ argilos — smectită — a provocat, de fapt, o mișcare foarte rapidă a plăcilor care au alunecat una pe cealaltă. Cercetătorii înțeleg prin 'fin' o grosime de 1-5 m, comparativ cu straturile de circa 40 m observate la frontierele altor plăci în mișcare.

Rezultatele acestor cercetări urmează să fie publicate vineri în revista americană Science.

Cutremurul de pământ cu magnitudinea 9 și tsunamiul care i-a urmat în 11 martie 2011 s-au soldat cu peste 18.000 de morți în nord-estul Japoniei și au provocat catastrofa nucleară de la Fukushima, cea mai gravă după cea de la Cernobâl (Ucraina), din aprilie 1986.

Kotaro Ujiie, profesor la Universitatea din Tsukuba, a participat la un proiect științific lansat imediat după acest triplu dezastru. El a constat în străpungerea adâncimilor submarine de pe o navă de foraj până la circa 7.000 m sub fundul mării. Prin această tehnică, cercetătorii asociați proiectului au prelevat eșantioane din zona unde s-au întâlnit plăcile tectonice.

Ei au descoperit astfel că, în zonele în care stratul de argilă este prins ca în sandviș între straturile de roci impermeabile, el este mult mai alunecos din cauza enormei presiuni suferite, având o consistență apropiată de cea a fondului de ten. Potrivit lui Kotaro Ujiie, acest strat de smectită, care s-a format într-o foarte lungă perioadă din cenuși vulcanice, era inițial la suprafață, dar s-a scufundat treptat în interiorul Pământului împreună cu plăcile tectonice.

Seismologii sunt pe cale să efectueze alte foraje submarine în largul peninsulei Kii din sud-vestul Japoniei, în groapa Nank