Capacitatea oamenilor de a rade poate fi⦠contagioasa
Capacitatea oamenilor de a rade poate fi⦠contagioasa
Cand un om vede alti doi indivizi razand de o anecdota, desi nu o aude, sansele ca primul sa zambeasca oricum sunt foarte mari. Potrivit unui recent studiu, rasul se poate dovedi molipsitor, la modul propriu. Creierul uman raspunde la sunetele rasului si comanda muschilor gurii sa zambeasca. Savantii au stabilit ca atunci cand un individ vorbeste si un altul il asculta ultimul este tentat sa il imite, folosind aceleasi cuvinte si imitandu-i gesturile. Specialistii sunt de parere ca un fenomen asemanator se produce, cel putin la nivel cerebral, si in cazul in care "persoana-tinta" rade. Cercetatorii au folosit un grup de voluntari pentru a masura, cu ajutorul unui scanner, raspunsurile cerebrale ale acestora la reactiile interlocutorilor. Unele sunete, precum rasul sau tipetele triumfatoare, declansau reactii pozitive, iar altele, ca urletele sau plansul, dadeau nastere unor reactii negative. Toate sunetele declanseaza reactii de raspuns in zona corticala premotorie a creierului, comandand muschilor fetei sa se miste corespunzator sunetelor percepute. Raspunsurile sunt mai intense pentru sunetele pozitive, sugerand ca acestea sunt mai "contagioase" decat cele negative, ceea ce ar explica motivul pentru care unele persoane zambesc involuntar cand aud alte persoane razand.
REACTII. Echipa de cercetatori a analizat, totodata, miscarile muschilor faciali, descoperind ca oamenii sunt tentati sa zambeasca cand aud alti semeni razand, dar nu schiteaza nici un gest cand aud tipete sau urlete. Oamenii de stiinta atribuie reactiile respective tendintei de a evita emotiile negative si sunetele. Contagiozitatea emotiilor pozitive pare a reprezenta un factor social important. Savantii sunt de parere ca stramosii oamenilor ar fi putut invata sa rada
