Sorin Ioniţă: " Nu trăiesc cu speranţa că noul mecanism de vot schimbă radical calitatea clasei politice din România şi că de mâine vor curge laptele şi mierea democraţiei prin parlament. "

Dar nici nu sunt de acord cu cei gata să tăvălească azi sistemul electoral în mocirlă, după ce l-au ridicat înainte în slăvi: în fond, efectele aplicării sale nu sunt chiar aşa catastrofale. El păstrează proporţionalitatea pe partide, dar a creat o mare incertitudine la nivel de candidat individual. Ca atare, fiecare competitor a răspuns aşa cum l-a dus capul, ba angajând echipe de mardeiaşi rupători de afişe, ba distribuind ulei, zahăr sau plicuri cu cash, de unde şi ştirile colorate care au ţinut capul de afiş în campanie.

Dar nu exotismele de felul ăsta au dat până la urmă nota dominantă, dacă tragem linie. În ciuda prezenţei scăzute la urne (scrutin în semivacanţă; imposibilitatea de a vota în afara localităţii de domiciliu), nu se vede deloc vreo deplasare a preferinţei publicului către vedetele din divertisment, radicali sau oamenii cu bani, aşa cum se putea întâmpla. Cazul ilustrativ este Gigi Becali, bătut măr de o ilustră necunoscută, spre stupoarea multora, în primul rând a miliardarului din Pipera însuşi, care probabil crezuse sincer în sfaturile celor care l-au supt de bani, cum că milostenia ipocrită, strigată în trombon, dă bine la popor. Ei, uite că nu dă, iar notorietatea nu e totuna cu încrederea în tine ca politician. Cât au cu ce-şi întreţine stilul de viaţă balcanic- flamboaiant, oameni ca Becali vor rămâne în atenţia publică pentru că presa iubeşte bufoneriile şi umorul lor involuntar, generator de ştiri memorabile. Dar pe clovni, cât ar fi ei de populari, îi vrea lumea la televizor, să se distreze, nu la guvernare.

Un alt efect pozitiv al noului sistem, zic eu, este acela că radiografiază nemilos lipsa de cadre a partidel