Mi-am pierdut foarte mulţi prieteni atunci când au făcut copii. Culmea, ei se plictiseau mai tare cu mine decât mă plictiseam eu cu ei. Au fost excepţii, fireşte, dar majoritatea vorbeau numai despre progenituri şi isprăvile lor nemaivăzute: scuipau lăpticul, ţineau mânuţele-n sus, dădeau din picioruşul drept mai mult decât din cel stâng. ”Ce drăguţ!”, am spus de vreo 4850 de ori, apoi am plecat acasă şi mi-am pus o pungă cu mazăre congelată-n cap, ca să-mi revin. Ghici cine face scandal la cină Cu vreo zece ani în urmă, doi prieteni foarte buni, soţ şi soţie, ne-au propus mie şi iubitului meu de-atunci să mergem împreună într-o vacanţă, în Bulgaria. Cu maşina lor, că era mai mare. OK, minunat, le-am dat banii, s-au ocupat ei de vouchere, a rămas să vină să ne ia în dimineaţa plecării, noi n-aveam decât să coborâm cu boccelele în faţa blocului. Abia aşteptam! Când au frânat la scară, m-am urcat în spate şi era să fac şi infarct, şi crimă în acelaşi timp, în sensul că m-am aşezat pe un copil. Am ţipat de zici că mă muşcase şarpele cu clopoţei. Atunci am văzut: ăştia luaseră şi cele două mlădiţe ale familiei cu dânşii, o fetiţă de 7 ani şi un băieţel de 5. Poftim? Ce facem cu ei acolo? Păi hai să vă spun ce-am făcut: n-am ratat niciun magazin de jucării, dacă vreţi să ştiţi cât costă orice răhăţiş pentru copii în Varna, vă spun mai repede decât Google. La un moment dat, după ce văzusem mai multe trenuleţe decât un impiegat de mişcare, am şoptit că eu şi bărbatul meu am dori un traseu oleacă separat de al lor, să mai vedem şi noi un muzeu, un magazin de stofă, un copăcel. După care ne puteam reîntâlni la cină, într-un restaurant unde, evident, trebuia să zâmbim amuzaţi atunci când ăla mic vărsa pe masă paharul cu nectar. Prietenii au gâjâit un ”mda” şi ne-am despărţit pentru o oră şi 32 de minute. Seara, la masă, am crezut că între timp şi-au pus colagen în buze, avea