Franţa iniţiază un experiment major - cum să-şi diversifice acele "grandes ecoles", elita universităţilor care au produs lideri francezi în orice domeniu, scrie The New York Times, citat de Agerpres.
Deoarece intrarea la cele mai bune astfel de instituţii garantează efectiv locuri de muncă de top pentru viaţă, guvernul îndeamnă şcolile să-şi stabilească obiectivul de creştere a procentului de elevi cu burse la 30% - de trei ori mai mult decât raportul actual la şcolile cele mai selective. Totuşi, şcolile de elită se tem că acest lucru ar putea dilua standardele şi suscita nemulţumire printre francezii care cred că aceasta contravine unui ideal francez de meritocraţie pe bază de rasă, religie şi etnie.
Franţa se consideră o ţară de "virtute republicană," o meritocraţie condusă de o elită bine instruită, ce se desprinde dintr-un sistem de învăţământ extrem de competitiv. La vârful său se află "grandes ecoles", aproximativ 220 de instituţii cu diferite specialităţi, iar în partea superioară a piramidei, o mână de instituţii celebre, care acceptă câteva mii de studenţi pe an, toate având examene de admitere foarte competitive.
"În Franţa, familiile sărbătoresc acceptarea într-o şcoală de elită mai mult decât absolvirea în sine", a declarat Richard Descoings, care conduce cea mai liberală dintre ele, "Institut d"Études politiques de Paris", cunoscută sub numele de Sciences Po.
Rezultatul, spun criticii, este o elită de bogaţi şi albi care se autoperpetuează, asigurându-le propriilor copii abilităţile sociale, sprijinul financiar şi cunoştinţele culturale pentru a trece examenul de admitere, cunoscut sub numele de ""concours"", în mod normal luat după doi ani de studiu intensiv suplimentar de pregătire în şcoli scumpe, după liceu.
Problema nu este pur şi simplu baza îngustă a elitei, ci auto-mulţumirea ei. "Franţa are atât de multe probleme
