Euforia victoriei cu „Portocala mecanică” a trecut, o victorie cu adevărat istorică, chiar dacă ne-am juca cu vorbele, a unei generaţii pentru care ne pierduserăm speranţele. Au trecut opt ani de la calificarea la un turneu final al fotbalului european mondial. Am lăsat în urmă trei ediţii pe care tricolorii le-au urmărit la TV. Au mai rămas puţine momente înainte de a ajunge printre „granzii” Europei. Mai sunt de parcurs trei partide, din care pe prima o disputăm chiar azi, în compania cenuşăresei grupei G, Luxemburg, o reprezentativă care a obţinut prima victorie după 12 ani de secetă, în care şi-a arătat amatorismul.

Trei puncte fără

probleme

Formaţia din micuţul ducat luxemburghez este un team pur amator. Toţi componenţii lucrează în diferite sectoare, iar seara, de câteva ori pe săptămână, se întâlnesc pentru a face o pregătire. Aceasta este formaţia cu care se confruntă prima noastră reprezentativă. Să nu omitem însă faptul că în urmă cu 12 ani, în preliminariile campionatului european, pe 7 iunie 1995, Luxemburgul a învins Cehia, cu 1-0, nimeni alta decât puternica formaţie care în decursul anilor a fost în topul marilor întreceri continentale şi mondiale. Sâmbăta trecută, la Minsk, echipa din Ducat nu numai că a dat o replică dârză „ruşilor albi”, dar a învins echipa lui Hleb cu 1-0, printr-un gol înscris în al 5-lea minut de prelungiri. Nu este o performanţă deosebită, dar trebuie consemnată ca atare. De altfel, Victor Piţurcă a atras atenţia elevilor săi să ia aminte de acest avertisment.

În actuala campanie europeană, luxemburghezii au disputat 10 partide: 0-2 şi 0-3 cu Albania, 0-1 şi 0-3 cu Bulgaria, 0-2 şi 0-3 cu Slovenia, 0-1 cu Olanda, 1-2 şi 1-0 cu Belarus, 0-3 cu România. Au înscris două goluri în 10 meciuri, ceea ce demonstrează amatorismul echipei luxemburgheze. Şi-au vândut însă scump pielea, Olanda şi Bulgaria au