Saracu' Vasilica! Mereu lua bataie. Dar asa-i trebuia daca ne provoca si vorbea prostii. Ce, noi il puseseram sa spuna de sinucidere... inmormintare... cruce si tot restul?
Era vacanta, ce mama dracului? Voiam si noi sa ne simtim bine: sa ne jucam. .. sa mergem la Ciric... sa vrajim cu surorile Acutunoaie... si venea unu' ca el sa ne strice cheful...
Bine-i facuse Zbarnea! Desi lovitura ne cam inspaimintase, eram de partea lui suta la suta. Acu' ce sa zic? Poate nu trebuia nici Zbarnea sa-l loveasca asa de tare, dar Vasilica si-o merita. Prea sarise calul, prea o luase pe aratura.
Zbarnea parca a dorit, la un moment dat, sa spuna ceva, fiindca isi miscase buzele, insa n-am inteles nimic. Apoi s-a rasucit pe calciie si ne-a aratat spatele. Acum era probabil departe. Noi continuam sa stam acolo, destul de buimaci, fara sa stim prea bine ce sa facem. Jocul se incheiase, e clar. Vasilica isi tinea mina la nas. Iarasi avea bluza minjita de singe. Ce-o fi zicind maica-sa cind il vedea asa, nu pricepeam... Oricare mama, in locul ei, ar fi iesit afara zbierind si s-ar fi dus sa-l pirasca pe faptas, cerind razbunare. Mama lui Vasilica tacea. Si cica nu-l batuse niciodata. Asa o fi, mai stii?
- Du-te, bai, acasa... si te spala, ii spuse Lulu lui Vasilica pe un ton de parca Vasilica ar fi fost frate-sau.
- Da, zice si Luci. Vezi sa-ti schimbi si pantalonii... S-au patat...
- Arati ca-n filmele de groaza, zimbeste Claudiu. Mama, ce cap in gura ai luat!
- Tare de tot, completeaza Puiu. Zbang-buf! Dintr-o singura miscare, nu ca mine...
Vasilica isi tamponeaza nasul cu mineca.
- Stai pe spate, bai, il indeamna Lulu, altfel nu-ti trece. Si tine o mina ridicata-n sus... Sau tine-le pe amindoua...
Vasilica se intinde pe spate. Respira cu gura deschisa si clipeste des din cauza luminii puternice. Cornelus izbucneste in ri
