George, suferind de boala celiacă, îşi doreşte ca Iepuraşul să-i aducă biscuiţi fără gluten.

Care este distanţa pe care trebuie să o parcurgi de la sărăcie la lux? Aproximativ 14 kilometri. Aceasta este distanţa care desparte casa băieţelului George Udrea, aflată în comuna 1 Decembrie, de kilometrul zero al Capitalei. O dată la câţiva ani reuşeşte să vadă Piaţa Romană de la geamul unei salvari, adică atunci când i se face rău şi trebuie adus de urgenţă la un spital de copii.

Pe langă sărăcia luice în care s-a născut, George a primit de la ursitoarele rele şi boala celiacă, o afecţiune cu care va trebui să trăiască, probabil, toata viaţa.

Echipa "O şansă copiilor de la ţară" a descoperit povestea lui şi a surprins-o în câteva imagini emoţionante.

Chiar dacă are doar cinci ani, George Udrea este un copil care preferă să stea în casă toată ziua, să se uite la televizor sau să se joace cu puţinele lui jucării.

Atunci când iese din casă, tălpile încălţărilor desprinse nu-l lasă să alerge, bicicletă veche, ruginită şi fără roţi e cel mult “o şezătoare", iar faptul că e foarte tăcut nu-i atrage prea mulţi copii în preajmă. George, cu toate că e foarte mic, înţelege sărăcia şi sentimentele provocate de lipsuri. Nici nu ar putea să ignore că doarme în pat cu mama, tata şi fratele său mai mare, pe când fratele mai mic, având un an şi şase luni, are înghesuit pătuţul lângă locul lui de somn. Şi acesta, la rândul său, se propteşte într-o planşă de rigips care oferă o mică parte din ce înseamnă intimitatea unei băi. Practic, veceul se află în micuţa cameră de circa şase metri pătraţi, fără uşă, exact ca într-o celulă de puşcărie.

Oricum, simplul fapt că are toaleta în casă şi nu în fundul curţii este deja un lux. Părinţii lui au stâns mult timp bani pentru cele două planşe ce ţin locul unor pereţi, pentru chiuve