Este România o ţară unică prin ceva anume? De vreo 200 de ani tot încercăm răspunsuri la întrebarea asta. S-a întâmplat să găsesc şi eu unul: un vin, o apă, agheasmă şi formol.
Cred că nicăieri pe glob nu poate exista o inscripţie ca aceasta, pe care o vedeţi mai sus. Am fotografiat-o deunăzi, într-un spital privat din Bucureşti. La nivelul -1, la subsolul spitalului, deci, sunt grupate, în această ordine, restaurantul, morga şi capela.
Plasarea plutonică a morgii şi capelei sub pământ e firească, dar să pui acolo, la un loc, şi restaurantul, asta numai nişte români de geniu puteau s-o facă.
Păi, nu? Mai întâi frigiderele. Cu o singură unitate frigorifică, pe care o împarţi jumătate pentru cadavre, jumătate pentru cotlete, ieşi cu siguranţă mai ieftin la consumul de curent.
Şi, oricum, temperatura în subsol e mai scăzută.
Soluţia este flexibilă. Dacă, din pricina crizei, vine mai puţină lume la restaurant, tot din pricina asta mor mai mulţi românaşi. Aşa că un număr de frigidere pot fi oricând realocate de la alimente, la decedaţi.
Apoi, putem avea şi efecte terapeutice. Vine un nene, bolnav sau nu, îngurgitează o ciorbă de burtă şi vreo zece mici stropiţi cu beri, iar când zace mulţumit, în perfectă armonie cu lumea şi viaţa, dă cu ochii de un conaţional transportat de la morgă la capelă sau invers.
Un memento mori îl străbate ca un curent electric, din stomac până în creier. De mâine, nu de mâine, dar de luni, va mânca doar azimă cu iaurt degresat şi legume fierte.
E adevărat, există şi cazuri în care respectivului, la vederea morţii, îi creşte cheful de viaţă, ar mai vrea un vin, după bere o plăcere, şi-o gagică.
În fine, să ne gândim şi la morţi. Poate că trişti şi ambetaţi, ies noaptea din morgă şi se duc cu toţii, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, adică nu, săraci mai puţin, căci e o mândreţe de s
