Am putea presupune in mod rezonabil ca in cazul unei victorii a d-lui Mircea Geoana, acum un an, nu s-ar fi ajuns nici la catastrofa, nici la alungarea printr-un semn a tuturor problemelor. La un an de la turul secund al alegerilor prezidentiale incheiate prin victoria strinsa si contestata a d-lui Traian Basescu, ne putem imagina nenumarate scenarii de evolutie a situatiei, in ipoteza in care invingator ar fi fost declarat - cu o marja infima - contracandidatul sau, d-l Mircea Geoana. In cele ce urmeaza va fi prezentata succint o inlantuire alternativa de fapte si argumente ce ar putea fi etichetata drept rezonabila. Nu este in nici un caz singura posibila sau plauzibila (toti acesti termeni sint folositi cu rezerva cuvenita in cazul unor evenimente ce nu s-au intimplat si nici nu se vor intimpla). Asadar, imediat dupa investire, noul presedinte ar fi respectat intelegerea cu PNL si l-ar fi insarcinat cu formarea guvernului pe d-l Klaus Johannis, primarul Sibiului. Desi ar fi existat majoritate parlamentara pentru un guvern bicolor, UDMR ar fi fost invitata si ar fi acceptat in final sa participe la guvernare. Spre deosebire de parteneri, PSD ar fi optat pentru trimiterea la Palatul Victoria nu a unor figuri politice de prim rang, ci mai degraba a unor tehnocrati de partid, care ar fi preluat majoritatea ministerelor economice. Starea de provizorat in conducerea partidului, creata dupa instalarea d-lui Geoana la Cotroceni, precum si opiniile potrivit carora functiile de partid si cele executive ar trebui separate i-ar fi stimulat pe principalii lideri sa caute mai degraba functii politice si sa astepte, eventual, ocazia favorabila a unui guvern post-criza. Insa datele economico-politice ar fi dus la aminarea schimbarii echipei executive, astfel ca guvernul Johannis ar fi ramas la cirma, eventual remaniat. Constringerile economice ar fi fost constientizate si s-ar fi