La cei 80 de ani pe care i-a împlinit ieri, Papa Benedict al XVI-lea este în plină formă şi totodată pe vârful unui sincer val de simpatie. După ce a fost ales Papă acum doi ani, lumea La cei 80 de ani pe care i-a împlinit ieri, Papa Benedict al XVI-lea este în plină formă şi totodată pe vârful unui sincer val de simpatie. După ce a fost ales Papă acum doi ani, lumea l-a primit cu oarecare reţinere. Oceanul de simpatie de care s-a bucurat Ioan Paul al II-lea nu lăsa deloc o moştenire uşoară pentru succesor. Vorbim, evident, din punct de vedere mediatic, căci planul sacru are numeroase alte valenţe mai puţin vizibile care ar putea susţine exact contrariul. Şi la acestea este cazul să ne racordăm, de fapt. Aşteptările cu care era întâmpinat noul Papă au fost în bună măsură false. Un pic stingher, conştient de rolul deloc uşor pe care l-a primit, Benedict al XVI-lea urma să recupereze rapid, dar pe terenul său. Lumea era obişnuită cu charisma, gesturile spectaculoase şi cu numeroasele pelerinaje ale lui Ioan Paul al II-lea. Prin natura sa, stilul lui Benedict al XVI-lea este cu totul altul. Rafinat teolog, consilierul în materie de dogmatică al predecesorului, actualul Papă are apariţii mult mai rare, dar deloc lipsite de culoare. Poate că aura predecesorului îl ajută încă. Dar el însuşi punctează cu dezinvoltură atunci când este cazul. În plus, Biserica Catolică trăieşte astăzi la o altă "temperatură": condiţiile social-politice şi noii vectori mediatici impun alte strategii. Iar cum de la Conciliul Vatican II încoace catolicismul (spre deosebire de ortodoxie) şi-a dovedit capacitatea de adaptare, lucrurile par a fi pe făgaşul cel bun. Este adevărat, urmările Conciliului sunt recalibrate astăzi. Chiar Papa Benedict a propus revenirea, acolo unde este posibil, la liturghia în limba latină - ceea ce pentru unii observatori ar fi un pas înapoi. Trebuie să se înţeleagă î