Pentru cine s-a lăsat amăgit de fastul în care s-a desfăşurat Olimpiada de la Beijing, de construcţiile grandioase înălţate acolo sau de ameţitoarea creştere economică din China, să citească "Fluturele de hârtie", romanul Dianei Wei Liang. Din paginile sale descoperi că, după o faţadă strălucitoare, ridicată cu multă grijă de cei aflaţi la putere, este ascunsă viaţa unui popor cu multe probleme dureroase, tăinuite cu ipocrizie.

De altfel, cea mai importantă virtute a acestei cărţi este descrierea, în cunoştinţă de cauză, a unor întâmplări de dată recentă, care au marcat sângeros istoria unui popor milenar. Pe multe pagini sunt relatate evenimente din timpul Marelui Salt Înainte, din perioada Revoluţiei culturale, şi din zilele tragice ale primăverii lui 1989. Ele s-au soldat cu sute de mii de morţi şi răniţi, cu distrugerea tradiţiei, provocând suferinţele inimaginabile a milioane de chinezi, constrânşi să-şi accepte viaţa mizeră fără să murmure.

Pe fundalul unor astfel de evenimente se desfăşoară acţiunea din "Fluturele de hârtie". Autoarea urmăreşte destinele a trei tineri, a căror traiectorie se intersectează în chip neaşteptat, pentru ca apoi să o ia definitiv în alte direcţii.

Lin a fost prezent în Piaţa Tiananmen, în mijlocul studenţilor care cereau instaurarea democraţiei şi libertăţii. A fost arestat şi dus într-un lagăr de reeducare, de unde scapă după opt ani de chinuri cumplite. Rătăceşte prin ţară, angajându-se ca zilier pentru a-şi câştiga existenţa. E un prilej pentru scriitoare de a înfăţişa condiţiile în care trăiesc cei mai mulţi dintre locuitori - în case de chirpici, fără televizor, îmbrăcaţi sărăcăcios şi mâncând pe sponci, pe străzile oraşelor circulând căruţe trase de măgari.

"Niciodată n-o să faci avere din lucrat pământul, cu toate cotele astea care vin una după alta" - constată cu amărăciune unul dintre eroi. E locul unde