În februarie 2007, un înfocat Nicolas Sarkozy convinsese milioane de alegători că el – un carierist abandonat în copilărie de tatăl său maghiar – o va rupe cu trecutul, va pune capăt șomajului cronic și va reda sentimentul de mândrie Franței.

Luciul a început, însă, să dispară la puțin timp după alegerea sa ca președinte, pe 6 mai 2007, fiind văzut celebrându-și victoria cu lideri ai lumii corporatiste și staruri pop în cluburi de prost gust, fiind perceput de mulți drept țipător, impulsiv și chiar vulgar.

Sarkozy, cel mai capabil să gestioneze criza?

Astăzi, considerat cel mai nepopular președinte al Franței, Sarkozy se află în urma rivalului său socialist, François Hollande în sondaje, în vederea alegerilor prezidențiale din aprilie-mai, alegeri care au loc la un moment critic pentru Europa. CNBC consideră că Sarkozy va avea dificultăți în a-și reveni la timp pentru un scrutin al cărui rezultat ar putea influența soarta reformelor în Franța și în cadrul zonei euro.

Apropiații susțin că, în momentul în care își va lansa oficial campania electorală în următoarele zile, Sarkozy își va cere public scuze pentru că nu a reușit să se țină de cuvânt, lucru provocat de criza datoriilor suverane, dar va insista că el este cea mai bună persoană capabilă să redreseze economia Franței. Sarkozy va susține reforme pentru creșterea nivelului competitivității și reducerea statului asistențial. Cu toate acestea, pe lângă consecințele crizei economice, principala barieră în calea realegerii lui Sarkozy ca președinte este stilul său personal, factor principal a ratei de dezaprobare de 68%.

Lehamite viscerală

Aceste lucruri s-ar putea, totuși, să nu fie suficiente pentru a depăși o lehamite viscerală față de Sarkozy din partea unei importante părți a electoratului, inclusiv în cadrul taberei conservatoare, fapt de care el este