E dificil sa le explici unor oameni de aceeasi varsta si conditie intelectuala cum e posibil ca, in Romania, un drum de cateva sute de kilometri sa fie plin pe ambele parti de gunoaie (pungi, sticle, conserve si ambalaje).

Si cum, nu doar ca la noi inca nu poate fi vorba despre reciclare, dar inca sunt foarte multi oameni care nu dau doi bani pe cateva lucruri simple si esentiale cum sunt cosurile de gunoi si o atitudine "prietenoasa" fata de mediu.

A fost un punct de pornire in aventura pe care am trait-o timp de o saptamana in compania a patru poeti suedezi si a trei poeti romani din aceeasi generatie, participanti la un workshop organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Fundatia pentru poezie "Mircea Dinescu". Ideea era ca, in zilele petrecute impreuna, in localitatea Cetate, unde gazde ne-au fost cunoscutul poet si sotia sa, Masa, sa ajungem sa ne cunoastem indeajuns de bine pentru a reusi, prin intermediul limbilor de circulatie pe care le cunosteam cu totii, respectiv engleza si franceza, sa ne traducem, in tandemuri, poemele.

De-a lungul saptamanii petrecute la malul Dunarii, Ida Borjel, Kajsa Sundin, Kristoffer Flensmark si Malte Persson, pe de o parte, si Adela Greceanu, Elena Vladareanu, Dan Sociu si cu mine am reusit sa trecem peste aproape toate diferentele - si de natura culturala, si afectiva - care exista intre noi. Totul a mers foarte bine, suedezii demonstrand, dincolo de orice altceva, ca sunt niste adevarati profesionisti si ca nu se joaca atunci cand e vorba de o munca serioasa de traducere si conectare la valorile si specificul celuilalt. Nici noi nu ne-am lasat mai prejos, la sfarsitul perioadei fiind cu totii in masura sa predam, dupa cum fusese prevazut, destule texte convingatoare care pot da relief, odata ce vor fi publicate - iar asta se va intampla in curand -, poeziei suedeze contemporane din perspec