Şeful SS, Heinrich Himmler, a fost profund impresionat de valoarea militară a tătarilor din Crimeea înrolaţi în armata germană.
Nazismul este o ideologie condamnabilă, care a dus la moartea a milioane de oameni în lagărele de exterminare ori în tranşeele celui de-al doilea război mondial. Însă nazismul conţinea şi o uluitoare doză de ipocrizie. Aceasta este relevată de cazul voluntarilor tătari care au luptat în unităţile de musulmani din armata germană din timpul primului război mondial. Povestea acestor legiuni a fost relatată pentru prima oară în presa românească de către revista Descoperă, care a preluat aproape integral un text alcătuit de un pasionat de istorie german, care semnează Nino Oktorino şi care abordează teme controversate din timpul celei mai mari conflagraţii mondiale.
Aceste texte sunt bazate pe informaţii reale şi care explică şi represaliile ordonate de Stalin împotriva tătarilor din Crimeea, la finalul celui de-al doilea război mondial. Însă aceste informaţii arată şi ipocrizia unor lideri nazişti, care interpretau ideologia bazată de rasism în funcţie de interesele lor de moment.
Contextul ideologic
În mod oficial, naziştii au împărţit omenirea în Herrenvolk, adică popoare de stăpâni, şi Untermensch, adică popoare destinate sclaviei ori exterminării. Din prima categorie făceau parte popoarele germanice, iar din cea de-a doua - evrei, ţigani ori slavi. În numele superiorităţii rasiale, o teorie neştiinţifică, apărută în secolul XIX, popoarele de stăpâni urmau să domine şi să exploateze popoarele de "suboameni".
Realitatea practică
Însă ideologia nazistă a cunoscut numeroase contorsionări. Şi asta pentru că germanii care au atacat URSS în anul 1941 au fost primiţi în calitate de eliberatori de o serie de comunităţi care au cunoscut atât dominaţia rusească din perioada ţarismului, cât şi ororile bolşevismu
