Francesca Belea, tânăra de 19 ani care a fost ucisă pe o trecere de pietoni din Bucureşti de un şofer băut, era talentată la scris şi visa să devină jurnalistă. Cei care au cunoscut-o spun că voia să schimbe lumea în bine, ajutându-i pe ceilalţi. În mod tragic, odată cu ea, s-au stins şi toate visurile ei.

Când un om se stinge la o vârstă înaintată, la sfârşitul vieţii sale, cum este firesc, el lasă în urmă toate lucrurile pe care le-a făcut, schimbările mai mici sau mai mari pe care lumea le-a resimţit prin prezenţa lui. Însă, când dintre noi pleacă un om tânăr, el ia cu sine toate lucrurile pe care le-ar fi putut face, toate visurile lui, tot ce ar fi schimbat, dar n-a mai apucat.

Acesta este şi cazul Francescăi Belea, tânăra de 19 ani, a cărei viaţă a fost furată, brutal şi absurd, de un şofer băut care a lovit-o pe o trecere de pietoni din Bucureşti, în prima ei zi de facultate. Francesca a luat cu ea visul de a deveni jurnalistă şi probabil alte zeci de visuri de care noi nu vom afla niciodată. A luat cu ea tot ce ar fi putut face, dar nu i s-a mai dat şansa.

Prietenii Francescăi: „Era o mare iubitoare a cuvântului“

Lui France îi plăcea să scrie. Fosta ei dirigintă, Anca Rezan, profesoară de limbile română şi franceză, povesteşte că tânăra a descoperit pasiunea pentru scris încă din clasa a X-a. Profesoara a remarcat acest lucru în textele pe care fata le redacta la subiectele de tip argumentativ.

Şi prietenii lui France ştiau acest lucru. Alexandru B. povesteşte că era „o mare iubitoare a cuvântului“ şi că „voia să scrie despre cum generaţia ei va putea schimba ceva în lume, făcând ceva bun pentru cei din jur, asta era una dintre dorinţele ei cele mai mari“.

Prietenul Francescăi, devastat de durere

Francesca avea toate calităţile să ajungă un om de ispravă şi să schimbe lumea în bine, spun cei care au cunoscut-o. Pe de