Să nu-i fie de deochi de viaţă!

Să mergi în genunchi pe tricolor şi să iscăleşti cu sufletul. Există oameni care atunci cînd fac ceva, totdeauna acel ceva are un miez, are un cheag, are o consistenţă. Niciodată lucrarea pe care ei o fac nu-ţi scapă printre degete precum fumul de la ţigară. Faptele lor au “culoarea şi aroma” faptului decisiv, faptului ca pildă, faptului cu încărcătură de suflet. Unul dintre oamenii aceştia superbi este Cristi Chivu. Nu mai departe decît acum cîteva zile, Chivu a mai făcut un gest în faţa căruia trebuie să ne scoatem pălăria şi să-l îmbrăţişăm cu toată inima. Nişte ziarişti au luat iniţiativa lăudabilă de a coase un steag tricolor de dimensiuni foarte mari pe care să semneze atît suporteri, cît şi fotbalişti ai naţionalei noastre. Zis şi făcut, ziariştii cu idei au întins drapelul uriaş cam pe jumătate de teren de fotbal, şi în ultima zi de cantonament, înainte de plecarea spre marea încercare a Europenelor, i-au invitat pe fotbaliştii Naţionalei să semneze şi ei alături de suporteri pe drapel. Cînd a venit rîndul lui Chivu, căpitanul Naţionalei a avut un moment de ezitare. Cum să ajungă el în mijlocul drapelului călcînd cu adidaşii pe tricolor? Omul extraordinar din el l-a făcut să se descalţe pentru a nu merge cu adidaşii pe steagul României. Dar şi aşa, a mai stat în cumpănă. I-a fost ruşine să calce şi în ciorapi pe tricolorul românesc. Aşa că Cristi Chivu a mers în genunchi pe steagul uriaş aşezat pe gazon şi în genunchi a semnat în centrul tricolorului. Cristi Chivu cel adulat în Olanda, unde el stranierul ajunsese căpitan la Ajax şi unde cînd auzeau numele Chivu olandezii îşi luminau figura şi aplaudau, el a rămas acelaşi om cumsecade, cu bun simţ şi iubire faţă de simbolurile ţării. El, Cristi Chivu, lăudat în Italia şi rîvnit de marile cluburi ale Europei n-a-ndrăznit nici în ciorapi să meargă pe tricolorul întins pe gaz