În esenţă, această lege ar trebui să hotărască odată pentru totdeauna caracterul partinic al gravitaţiei, am putea zice chiar penajul ei democrat-liberal portocal.
Grăbitul şi zbuciumatul Guvern Boc nu mai suportă rânduielile vechi ale lumii. Punând mână de la mână şi competenţă lângă competenţă, miniştrii, secretarii de stat şi toţi cei văzuţi şi nevăzuţi din scena politică, reformează tot. Dacă 1 plus 1 făcea până mai ieri 2, neiertătorul strateg al crizei în exapansiune decide că 1 plus 1 pot face oricât, numai 2, nu. Perspicacitatea executivului nostru de mic litraj merge până acolo încât, pentru drastice economii materiale, ziua nu mai are 24 de ore, ci 16, săptămâna nu mai are 7 zile, ci 4-5, iar luna pierde 10 zile, dar nici salarii pentru ele nu mai dă.
Se lucrează numai în fugă. Nu e timp pentru profunzimi. Întreaga noastră viaţă se petrece "prin asumarea răspunderii". Guvernul ştie că Parlamentul n-are chef să dea un vot de neîncredere Guvernului, să repete operaţia şi să se autodizolve provocând noi alegeri. Răbdarea, de a discuta în Parlament legile, s-a epuizat, o dată cu rezervele de ţiţei ale pământului. Guvernul îşi face legislaţia după gustul şi interesul preşedintelui, de fapt, pune experţii să însăileze legea şi gata. Premierul îşi asumă răspunderea. Orice întârziere parlamentară e intolerabilă. Orice analiză e interzisă. Orice îmbunătăţire e duşmănoasă. Toată chestia este să-i convină celui aflat în capul trebii rezumatul transcris de experţi al propriilor sale indicaţii.
Au trecut, prin asumarea răspunderii, codul civil şi codul penal, codul fiscal şi codul bunelor maniere, azi mâine urmează a fi asumată Legea Educaţiei naţionale, mutată, printr-un fals, de la consilierul Miclea la ministrul Andronescu, legea dării afară a oamenilor din locurile lor de muncă şi Legea salarizării unitare. Această din urmă le