Cum poate un tinar, nascut la sfirsitul anilor ’80, sa vorbeasca despre proble-ma informatorilor, cind habar n-are cu se maninca ? Nu trebuie sa fie vorba neaparat despre un securist adus cu o Dacie neagra la scara blocului. Am sa vorbesc despre un tip de informator-securist „modern“, junior.
in scoala generala, nimerisem in clasa cu un mucos pitigaiat, enervant de-a dreptul, care-si facuse o pasiune din a demasca alti colegi ca si-au scris tema in pauza ori pentru alte fleacuri.
Si-a atras inca de la bun inceput antipatia generala a celorlalti, dar invatatoarea il lauda pentru marturisire. Ce-i pasa lui ca devenise tinta vie, era strigat zeflemitor in pauze „Piriciosu’“, cind avea in spate sustinerea dascalului? „Piriciosu’“ a continuat sa-si faca treaba. Renuntase la mizilicuri, acum ii pindea pe fumatori si transmitea mai departe. Si el fuma, doar ca pe ascuns, cu betigasul si n-avea nici o jena sa ceara tigari fine, cind il observa pe vreunul cu un pachet deosebit. Si la fotbal se implica. Era regula ca el sa fie printre marcatori. Si, cum nu prea se pricepea, avea nevoie de o pasa decisiva. imi amintesc de un meci banal acum, cu o clasa rivala. Pe atunci nu jucau clase, in mintea noastra jucau Dinamo cu Steaua.
La un astfel de meci, un coleg, fundas, care nu inscrisese nici un gol, doar isi facea treaba in aparare, scapase singur cu portarul, il driblase si avea poarta goala in fata. De nicaieri a aparut „Piriciosu’“, care astepta mereu la pomana, si i-a cerut sa-i dea lui pasa, impingind mingea in poarta de la nici un metru. Cred ca a fost cea mai urita victorie a clasei noastre. Bineinteles ca reusita sa a ajuns la urechile profesoarei, ale fetelor... Mai mult ultimul aspect ne deranja, deoarece pentru ele nu conta decit marcatorul. Daca n-ar fi primit pasa aceea, „Piriciosu’“ s-ar fi plins profesoarei de sport cu vocea sa naz
