Managerilor cunoscuti le place sa scrie carti. Exista tomuri intregi despre succesul obtinut din nimic, despre reusita prin fortele proprii, exclusiv pe baza meritelor personale. Despre aceste carti, Jeffrey Pfeffer, unul dintre cei mai importanti specialisti ai lumii in cultura organizationala, scrie in Puterea. De ce unii reusesc sa o obtina, iar altii nu ca sunt adesea rodul unei proiectii ideale a propriului succes. „Manevrele“ mai putin ortodoxe prin care managerii au ajuns sa detina puterea si, cel mai important, sa o pastreze sunt trecute sub tacere.
Potrivit Polirom, Jeffrey Pfeffer este inclus in lista primilor 50 de ginditori din lume in domeniul afacerilor de catre compania de consultanta Accenture, alaturi de Alvin Toffler, Bill Gates sau Philip Kotler. El identifica in cartea sa, tradusa de curind in colectia „Economie si societate” a Editurii Polirom, un dusman redutabil in calea succesului multor confrati: credinta lor in lumea justa.
Din volum reiese ca exista doua modele de succes: cel al indivizilor care au aplicat politica pasilor marunti si au ajuns la putere pierzind destul de mult timp, si cel al indivizilor care au speculat orice conjuctura favorabila si si-au creat prin propriile relatii cadrul ideal pentru a se propulsa.
Autorul considera ca, in ciuda conjuncturilor sociale diverse, a discriminarii etc., cel mai mare dusman al celui care isi doreste puterea, dar nu reuseste sa o obtina, este propria persoana. Mai departe, autorul pune sub semnul intrebarii credinta in faptul ca performanta la locul de munca este sinonima cu succesul la locul de munca.
Oricit de paradoxal ar parea, Pfeffer crede ca relatiile excelente cu superiorii ar putea cintari mai mult decit munca in sine. Ca orice produs, munca trebuie vinduta, nu doar dusa la perfectiune. O perfectiune care, oricum, ar putea sa nu existe. Un
