Din spatele Gării de Vest, unde se termină Ploieştiul, începe o altă lume, cea a căutătorilor de fier vechi. Un teren brăzdat de gropi, tărâm al sărăciei, în care şi viaţa, şi moartea au alte reguli
Terenul din spatele Gării de Vest din Ploiești seamănă cu un decor dintr-un film de război. Ca niște vene săpate în carnea pământului după o traiectorie capricioasă, tranșeele adânci se întind pe sute de metri și, la o primă impresie, par lipsite de sens.
Nu și pentru cei aproximativ 30 de oameni care s-au stabilit în ghetou. Tot pământul din jur era împânzit, în urmă cu aproximativ zece ani, de rețele dezafectate ale Distrigaz. Căutătorii de fier vechi au scormonit după conducte, iar în timp, săpăturile, tot mai adânci, au format gropile imense, mai înalte decât un stat de om.
Între ghetou și cei 100 de metri până la primul bloc, până la civilizație, este o barieră vie de nepătruns. Zeci de câini latră și alertează oamenii din colonie că se apropie un vizitator. Trebuie să fii condus pentru a ajunge la ei și să-i urmezi în calea sinuoasă trasată de gropi.
Pâine și moarte
În tranșeele din care își scot bucata de pâine, oamenii au întâlnit şi moartea. Marți, 13 noiembrie, Alexandru, un tânăr de 20 de ani stabilit în ghetou a murit, după ce un perete al unei gropi s-a prăbușit peste el.
A fost asfixiat sunt greutatea a trei metri cubi de pământ, iar comunitatea din colonie, 30 de suflete, s-a oprit din săpat, pentru câteva ore, pentru a-și plânge prietenul. De mult timp nu mai trecuse atâta lume prin colonie ca în acea zi: polițiști, medici, pompieri, reporteri.
„Ne-am dat seama, atunci, că ceea ce facem nu este bine, că putem să murim de fiecare dată când săpăm încă un metru sau să ieșim mutilați. Ne-am gândit în toate felurile și, dacă este să o iei pe partea teologică, atât a vrut Dumnezeu să îi dea lui viață. Pentru noi, A
