A început să strige: „Scoală fă, că acu’ dă soarele şi voi tot în pat“. Femeia protestă cu sfială: „Mai încet, Tudorică, că trezeşti copiii şi-i noapte“. Nici n-aşteptă să-şi termine vorba şi se repezi în ea. O lovi cu pumnii şi picioarele la nimereală. Sub lovituri, femeia icni de durere, astupîndu-şi gura ca nu cumva să ţipe şi să-şi trezească cei patru plozi. Dar suferinţa ei nu prea avu mare efect, căci furia bărbatului abia se dezlănţui: îşi înfăşură mîna dreaptă în jurul părului ei şi o tîrî prin casă; ieşiră în curte şi aici durerea se lăsă doborîtă de ţipete. Treziţi din somn, copilaşii rotesc în jurul scenei şi imploră: „Las-o tată că n-a făcut nimic“. Dar tatăl nu se lăsă impresionat de lacrimile şi tărăboiul din jur, ci se întoarse la ei, apostrofîndu-i: „Putorile dracu, vă joc în picioare. Vreţi să mîncaţi, da’ unu’ nu sare la treabă“. Şi jap îi dădu o palmă peste cap celui mai mic şi-un picior în cur fetiţei, care se agăţase de mamă-sa. „În grădină cu voi“, porunci. Ştiind ce-i aşteaptă, copiii plecară aşa desculţi şi în maiouri, la plivit ceva în grădina de legume. Se aşezară pe straturi şi, la lumina lunii, se chinuiau să smulgă buruienile dintre roşii şi ardei. Din cînd în cînd razele lunii le mîngîiau feţele terifiate şi pline de lacrimi şi muci, atente la zgomotele din uliţă, acolo unde se mutase bătaia.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări

Bărbatul luă un bici din cui, fără să lase părul femeii din mînă. Se smuci săracă şi-ncercă să fugă, dar fiecare smucitură era însoţită de un ghionte în coaste. Şi aşa, tîrînd-o de păr pe uliţă şi lovind-o cu biciul, Tudorică îşi făcea numărul în fiecare seară. Acu’ pretextul bătăii fu legat de straturile din grădină neîngrijite peste zi, aşa cum lăsase el poruncă; în altă zi, se en