Sunt printre noi. Dupa ce a livrat refugiati Occidentului ani in sir, Romania a devenit, in ultimul deceniu si jumatate, si o destinatie pentru cetatenii altor tari nevoiti sa-si paraseasca patria din motive politice sau economice.
Romanii au toate motivele sa se simta aproape de dramele refugiatilor, fie si doar pentru ca multi dintre ei, dintre prietenii si rudele lor si-au parasit tara fie inainte, fie dupa 1989, fortati de evenimente precum mineriadele sau de greutatile economice.
Ieri a fost Ziua Mondiala a Refugiatilor. Intre evenimentele culturale care au ca scop sensibilizarea publicului cu privire la problemele acestora se numara „Zilele filmului refugiatului".
De pe 23 iunie pana pe 3 iulie, la Sala Elvira Popescu a Institutului Francez din Bucuresti, vor rula filme precum „Hotel Rwanda" si alte lungmetraje si documentare despre dramele oamenilor obligati sa-si abandoneze propriile tari.
Primul film difuzat in festival este „La Faute a Voltaire" („E vina lui Voltaire"), un film frantuzesc din 2000 despre un imigrant tunisian care incearca sa se descurce prin hatisul birocratic din Paris.
Filme inspirate de fapte si personaje reale
„Lichter", un film nemtesc din 2003, vorbeste despre viata oamenilor de la granita dintre Germania si Polonia. „Carla’s Song" („Cantecul Carlei" - 1996) prezinta o refugiata din Nicaragua care traieste o existenta trista in Glasgow si se reintoarce in tara natala pentru a-si infrunta trecutul.
„Death in Exile" („Moarte in exil") este un documentar de 27 de minute, produs in Elvetia si inspirat de povestea reala a unui refugiat palestinian care a murit in timp ce astepta sa fie deportat."Lilja-4-Ever" („Pentru totdeauna Lilia" - 2002) e povestea unei rusoaice de 16 ani care incepe o viata noua in Suedia.
„Run for your life" („Fugi si salveaza-te