Episodul 2. La o placinta
- Ai omorat fata... sopti Girivingu nedumerit, uimit, urmarind cum firul de sange se lateste pe panza mototolita. Tocmai de sfanta zi a Craciunului. Petreceam si noi la televizor, cu veselie si muzica, ca ne simteam oameni ca toti romanii. Ca ne bucuram de prima asta care am luat-o. Si uite ce-ai facut din bucuria noastra...
Farmacata nici nu-l mai auzi. Incepu sa urle ca la mort. Ridica fata, o acoperi cu cearsaful, cu macatul, cu ce mai gasi pe pat si o zbugi afara. Tipa deznadajduita.
- Nu muri, printesa mea! Nu ma lasa chiar acusica, comoara vietii mele! Cum sa mori, regino? Cum sa ne lasi, scumpetea scumpetilor?! Nu vezi ca e sarbatoare sfanta, cum sa mori?! Aooooleeeuuuu, sariti ca mi se moare printesa, chiar acu', la mine-n brata!
Era in poarta casei, cu fata in brate, urland disperata. Girivingu incepu si el sa tipe.
- Trotilas, ba Trotilas, sari, ba, fratele meu, ca-mi moare fata, n-auzi?! Sariti, bai, ca moare zanisoara tatii. N-auziti?! Va fut muma-n penalitate la toti de nu iesiti! Voi petreceti la bautura si veselie si io cu fata moarta?! Iesiti, nenorocirea lumii de bagabonti! Sa va arda ficatii cu toti mortii mortilor de-i aveti si sa va dea canceru-n mate la toti, de nu iesiti!!!
Iesisera cativa. Multi se bulucisera pe la ferestre. Cei mai multi se pregateau de spectacol. Cand Girivingu se imbata, iesea de multe ori cu scandal si distractie. Se suia si pe stalpii de lumina si incepea sa urle mascari. Nu injura insa partidul sau guvernul. Nici autoritatile locale. Il blestema insa pe seful pietii, unul Andronas Soporan, nepot al tovarasei Rela de la Soptireanca. Si mai avea ce avea cu unul Tongu, care se zicea ca era mare de tot la Bucuresti.
Farmacata, despletita, cu poalele ridicate, zvarlind din maini in toate partile, alerga spre unul, Jani Boldescu-Caramida, un ins bulbucat, s
