România poate învăţa din lecţia germană: când autorităţile au oprit robinetul subvenţiilor, Nokia şi-a închis telefonul.

În urmă cu 19 ani - cândva în 1989, odată cu căderea comunismului - locuitorii oraşului Bochum şi politicienii germani sărbătoreau mutarea fabricii Nokia din Finlanda, fără să verse o lacrimă pentru şomerii finlandezi.

Astăzi Nokia îşi face bagajele pentru România, iar germanii au brusc revelaţia efectelor negative ale „capitalismului de caravană“ şi lăcomia „lăcustelor capitaliste“. Evident că revolta protecţionistă şi naţionalistă a politicienilor social-democraţi şi creştin-democraţi este ipocrită, exagerată, populistă şi electorală.

Distrugerea telefoanelor, renunţarea la ele sau alte gesturi extreme (ce urmează, clonarea aparatelor?) nu vor aduce Nokia înapoi. Cel mult vor crea producătorului finlandez o pagubă pe care şi-o va amortiza cât ai clipi din ochi în România cea primitoare şi ieftină. Politicienii şi autorităţile germane au scuza că acum 19 ani nu ştiau că există şi o faţă întunecată a capitalismului.

FOTO evz.ro

Filme cu Ceauşescu

Şi-au imaginat probabil, aşa cum visăm şi noi, că Nokia şi alte multinaţionale vor rămâne pe vecie în Bochum. Ne trece prin minte că Renault ar putea să închidă într-o zi fabrica de la Mioveni? Legea de fier invocată de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, „aşa cum este posibil să muţi locurile de muncă din Finlanda în Germania, la fel este de posibil să le muţi şi din Germania în România“, ni se va aplica şi nouă, poate mai devreme de 19 ani.

Cu cât România se va dezvolta mai repede, cu atât mai curând Nokia va migra de la Jucu, judeţul Cluj, mai spre est, în Moldova, Ucraina, Belarus etc. Responsabilitatea socială, de care face astăzi Germania caz, va fi subordonată întotdeauna responsabilităţii faţă de acţionari şi nic