Fara exagerare si logic vorbind, in fata noastra nu exista niciodata un numar infinit de alegeri, asa cum spun adeptii inversunati ai liberului arbitru. Noi sintem intotdeauna cu mina pe clanta unei singure usi, dar avem impresia, senzatia palpabila ca am ales, ca am fi putut merge la alt etaj sau alt bloc... Aiurea. Credeti in fatalitate? Eu nu credeam, dar in ultima perioada incep sa observ ca lucrurile se indreapta mereu spre un drum care este independent de vointa umana, are directia si vointa lui proprii, stabilite de la inceput, din punctul zero, cind forta inertiei (gravitatiei?) a preluat controlul si absolut nimic si nimeni nu o mai poate opri, decit poate o alta forta a inertiei nedescoperita inca. Si ce poate fi altceva decit fatalitate? O sa pornesc in argumentare de la concret la abstract, in felul urmator, ca de la bun inceput avem programat un anumit curs, o anumita traiectorie in lume. De pilda, exista planificata genetic o anumita masa celulara a corpului pentru fiecare in parte dintre noi, care va ramine aceeasi pe intreg parcursul vietii. Mai pe sleau, doi insi, unul gras si altul slab, pot avea la baza aceeasi masa celulara, doar ca la cel gras celulele s-au dilatat mai mult si au dus la o structura de ansamblu a corpului mai mare. Asa stau lucrurile. Alt argument, de data asta de natura psihologica, e ca noi, oamenii, sintem tot de la inceput dotati cu o anumita capacitate de a suporta viata, adica de a nu o lua razna la cel mai mic obstacol, spus intr-un mod mai plastic. Spre exemplu, daca un individ are de la natura o toleranta mai mare la vicisitudinile vietii; el, indiferent de cite nenorociri se vor abate asupra-i, va reveni, mai devreme sau mai tirziu, dupa o perioada de adaptare, la starea de echilibru de dinainte. Pe cind un altul, care are toleranta aproape zero, va claca la cea mai mica piedica si isi va regasi foarte greu echilibrul sa