Guvernul Tăriceanu n-a căzut in urma unei moţiuni de cenzură. Pănă atunci preşedintele Romăniei nu poate invita partidele parlamentare la consultări pentru a desemna un nou prim-ministru. O asemenea prerogativă exista in monarhia constituţională din Romănia de dinainte de instalarea comunismului.

N-aveam nici o indoială că Traian Băsescu nu va fi demis la Referendum. Existau o mie şi unul de motive pentru a fi sigur că romănii nu vor fi de acord cu un fapt atăt de grav cum e căderea unui preşedinte la jumătate de mandat. Ba, mai mult, aşa cum am mai scris, mă aşteptam ca romănii să iasă la vot intr-o proporţie spectaculoasă şi să pună ştampila pe NU. Să ne imaginăm ce s-ar fi intămplat in 1994 dacă Parlamentul il suspenda pe Ion Iliescu. Secţiile de vot ar fi fost luate cu asalt din zori.

Printre cele o mie şi unul de motive se număra şi faptul că Traian Băsescu n-a săvărşit "fapte grave prin care incalcă prevederile Constituţiei". Aşa cum am mai scris (şi nu o dată), Traian Băsescu a fost suficient de abil pentru a nu incălca spectaculos Constituţia in ambiţia de a fi Jupănul Romăniei. Şi cu toate acestea, Traian Băsescu a dobăndit in cei doi ani şi jumătate de mandat prerogative peste cele fixate de Constituţie, obţinănd puteri pe care nu le-a avut nici un alt preşedinte postdecembrist. I-a reuşit acest lucru printr-un proces pe care l-am putea denumi forţarea prevederilor Constituţiei.

Constituţia a fost astfel alcătuită, incăt multe decizii să fie luate in urma unui acord intre preşedinte şi premier. Exploatănd această realitate, Traian Băsescu a procedat in stilu-i deja cunoscut. Cel de a intinde măna şi a lua un bun care aparţine şi altuia.

La inceput, in perioada de miere a raporturilor cu premierul, profitănd de moliciunea acestuia, Traian Băsescu şi-a asumat ca fiind in exclusivitate

de-ale domniei sale decizii prevă