Ce putem spune despre impactul endocrinologiei în medicină după cele două mari congrese: ENDO 2013, al Societăţii americane de specialitate (The Endocrine Society), de la San Francisco, şi ECE 2013, al European Society of Endocrinology, de la Copenhaga? Noi, cei din ţara care a înfiinţat, în 1934, prima catedră de endocrinologie din Europa şi poate din lume, observăm cu satisfacţie cum cea mai veche societate academică de profil, din SUA (1916), reuşeşte, cu cei 16.200 de membri actuali, naţionali şi internaţionali, să demonstreze anual rolul de avangardă al acestui domeniu. Congresul american a avut câteva ţinte principale: participarea sistemului endocrin la sindromul metabolic şi diabet; tiroida, ca sediu al unui cancer tratabil, precum şi ca glandă cu funcţie importantă pentru dezvoltarea cerebrală, încă din perioadele embrionară şi fetală ale gestaţiei; neuroendocrinologia fundamentală; celulele stem şi progenitoare în endocrinologia suprarenalei, pancreasului şi hipofizei; sindroame clinice frecvente în practică, tip sudoraţie cu/fără flush-uri; genomica şi epigenomica în endocrinologie. Chirurgia metabolică a „deschis“ ambele congrese. Aceasta poate crea un om cu o nouă fiziologie a hormonilor gastrointestinali prin tehnica gastroenteroanastomozei în Y, ba chiar şi cu alte tehnici. Modificarea chirurgicală a tranzitului intestinal, iniţial creditată cu rol mecanic-restrictiv, pentru a corecta obezitatea, aşa-zisa chirurgie bariatrică, a trecut proba timpului. Se dovedeşte că modifică durabil pragul de saţietate, aportul de hrană, secreţia hormonilor enterali cum este GLP-1 (glucagon-like peptide), a ghrelinei, a acizilor biliari (R. J. Seely). Se modifică metabolismul intermediar, cu ameliorarea durabilă a diabetului tip 2. Chirurgia bariatrică a devenit chirurgie metabolică. Să reamintim că în acest an, American Medical Association şi Endocrine Society