Statutul special de stat cobai, prins la confluenta marilor imperii de influenta si forta, nu reprezinta un caracter special, unic al Romaniei in lumea moderna. Chiar si in aceste conditii, abordarea, analiza si perceptia realitatilor romanesti pot plonja periculos in eroare cata vreme punctul de pornire nu este unul bine conectat la terestrul local. Cu rezerva si detasarea necesare, generate de simplitatea abordarii, am lecturat punctul de vedere institulat "Roumanie, la lumière vient de l’Est???' (Romania, lumina vine de la Rasarit ???) semnat Catherine Durandin, profesor la Institutul National de Limbi si Civilizatii Orientale din Paris, preocupata cu precadere de evenimentele post-comuniste din Romania.
Opiniile unui francez detasat de presiunile realitatilor romanesti, pentru ca se afla departe de Romania, le consider usor simpatice, iar raspunsul vine din partea unui roman aflat de asemenea departe de Romania, insa cu puternice contacte in realitatea din tara aflata la granita Uniunii Europene.
Constat, inca de la inceput, ca punctele de vedere exprimate de distinsul profesor, dincolo de un partizanat nascut dintr-un anticomunism est-european, face ca argumentatia sa fie usoara, vadit subiectiva. In fond, Catherine Durandin foloseste acelasi tip de argumente, teme si comentarii pe care le reproseaza "adversarilor' declarati: clasa politica si mass-media "anti-europene', afirmandu-se un suporter al presedintelui Basescu pentru ca in mandatul sau "a avut loc condamnarea crimelor comunismului'. In acelasi timp, se intreaba "Cati dintre membrii PSD sau dintre rudele lor au fost in inchisori comuniste sau la canal?', facand trimitere la alianta cu PNL.
Cred ca nu este cazul, nu ar trebui sa fie, sa amintesc profesorului Durandin ca inclusiv in Uniunea Europeana aliantele au depasit in multe moment clivajul stanga - dreapta, cel putin din aceleasi