Libienii au ieşit în număr mare, cu mult entuziasm, să aleagă Parlamentul care va elabora viitoarea Constituţie. Dar tranziţia către democraţie este departe de a fi garantată. Diviziunile regionale, miliţiile necontrolate şi cultura politică promovată agresiv de Gaddafi rămân o moştenire grea.
Potrivit legii electorale, doar 80 dintre cele 200 de mandate parlamentare sunt alocate partidelor, restul de locuri fiind rezervate pentru candidaţii individuali. Se încearcă astfel prevenirea ascensiunii unui nou Gaddafi, dar în mod ironic sunt puţini candidaţii care au un profil naţional, aceştia fiind ori foşti exilaţi sau oameni ai fostului regim, scrie revista Foreign Policy. Ca urmare a politicilor lui Gaddafi de reprimare brutală a oricărei opoziţii, civice sau politice, noile partide libiene precum Partidul Naţional Centrist, condus de fostul premier Ali Tarhouni, sau Al-Watan, condus de Abdelhakim Belhaj, stau mai ales în persoana a unuia sau doi lideri. Iar noul Parlament riscă să fie foarte fragmentat, „un amestec bizar de partide politice noi, lideri de miliţii, şefi tribali şi islamişti”, avertizează FP.
O altă problemă sunt diviziunile regionale din Libia între mai multe centre de putere, care acum îşi urmăresc interesele independent odată cu căderea centrului Gaddafi. Aceste diviziuni sunt amplificate şi de incapacitatea lui Gaddafi de a crea instituţii viabile, de exemplu o armată naţională puternică care să poată să ţină sub control miliţiile, care acţionează acum pe cont propriu, invocând legitimarea revoluţionară. Localismul extrem se explică şi prin incapacitatea Ghidului de a crea un sentiment de apartenenţă la şi de a contrui o identitate naţională libiană. Până la urmă Gaddafi n-a acţionat ca un liant, garant al stabilităţii şi echilibrului, ci a instensificat conflictele regionale, subjugând mai puternic estul rebel, de unde a porn