* Povestea catelusului Zdreanta Il cunoasteti voi pe Zdreanta? Cu ani in urma, el nu se numea asa, nu purta nici un nume, nici Zdreanta, nici Grivei, Azor sau Rex, nici macar Labus! Avea doar parul cret si iubea mult copiii (mai ales pe cei mici), deci n-ar fi putut suporta sa stie ca acestia traiesc in minciuna, din cauza parintilor si a invatatorilor. Nu s-ar fi putut impaca in viata lui cu gindul ca micutii invata la gradinita si la scoala lucruri neadevarate, cum ar fi poezia "Catelus cu parul cret". In numele adevarului, el a inceput sa fure rate din cotet; cu ele in gura se plimba pe strada, in vazul lumii, jurindu-se ca nu fura. Asa, incetul cu incetul, micutii au capatat convingerea ca poezia invatata de ei reflecta realitatea, asadar au capatat mai multa incredere in oameni, in parintii, in educatorii si in invatatorii lor. Dupa cum spuneam, ciinele nostru avea parul cret; in plus, el avea si ochii de faianta. Mai exact, avea un ochi de faianta si unul din gresie portelanata, de trafic intens, pentru exterior: va dati seama ce mare lucru putea sa vada bietul ciine cu asemenea ochi! Asa se face ca, intr-o noapte cu nori, el a gresit cotetul. Adica, in loc sa intre in cotetul cu rate, de unde trebuia sa fure un exemplar, a nimerit la vecinul de alaturi, care n-avea cotet cu rate, ci stina cu oi. Am uitat sa va spunem ca nici cu mirosul nu statea prea bine ciinele nostru (adica, de mirosit, mirosea de la o posta, putea a gunoi de trasnea, simtul olfactiv ii disparuse!). De-aia nu si-a dat seama ca, in loc sa fure o rata din cotet, a furat o oaie din stina. Cum se indeparta el asa, cu ovina in gura, a iesit din casa proprietarul oii, care a inceput sa strige: "Bai, zdreanta! Hahalero! Etc!". Ei, bine, de atunci i se trage numele de Zdreanta ciinelui din povestea noastra. Totusi, unii copii invata la gradinita si poezia "Il cunoasteti voi pe Hahalera, cel cu ochi