O provocare adresată destinului

Convorbiri cu Dora Pavel

de Gheorghe Grigurcu, Editura Pleiade, Satu Mare, 2009

În genul memorialistic-confesiv scriitorul Gheorghe Grigurcu este deja posesorul unei amprente indicibile, al unui stil chiar. Numeroasele volume de convorbiri-interviuri, publicistică, aforisme îl pot defini pe scriitorul trăitor la Târgu Jiu drept un spirit a cărui combustie intelectuală şi artistică reprezintă deja un bun naţional. Poet, critic literar, eseist, Gheorghe Grigurcu este totodată un moralist de vocaţie, adept al supremaţiei esteticului în artă, un postlovinescian care consideră, după anii totalitari, tocmai în ciuda indiferenţei interesate a unora, că „ethosul va rămâne... un criteriu esenţial al esteticului care, altfel, nu-şi poate asigura identitatea cu sine“.

Convorbirile cu Dora Pavel, ea însăşi scriitoare de vocaţie, autoare a unor romane de certă calitate, au fost realizate începând cu 2000 şi au continuat pe durata a opt ani. Au fost publicate în câteva reviste importante din ţară (Luceafărul, România literară, Ramuri, Jurnalul literar, Acolada, Vatra, Viaţa Românească, Familia, Convorbiri literare, Cafeneaua literară etc.), acoperind astfel un teritoriu nu doar fizic delimitat, ci şi unul cultural complex dezmărginit.

Structural, Gheorghe Grigurcu este un introvertit, un creator interiorizat, aflat permanent într-o autentică, dificilă căutare de sine – nu mai puţin un om care ştie să „asculte“ ca puţini alţii sunetul operei de artă, poet important pentru care „poezia este o făptură mitologică, aidoma grifonilor“. Un liric pentru care, parcă, nici un sentiment nu a fost tăinuit, în creaţia căruia nici un cuvânt nu a fost uitat.

Dialogurile cu Dora Pavel, sensibile şi acoperind o zonă vastă a fiinţei umane, de o sinceritate rafinată ce nu-şi caută surdina în vane ipostaze auctoriale, conturează profilul u