La un an de la retragere, Andrei Pavel pare neschimbat. A rămas tot vesel şi optimist, dar şi-a păstrat seriozitatea şi ambiţia atunci cînd vine vorba de tenis.
Nu a ezitat nici o clipă atunci cînd i-a fost propusă întîlnirea. Locul? Unul care de-a lungul anilor i-a devenit atît de drag, Arenele BNR, gazda singurului turneu ATP din România. Alături de părinţii săi, dar şi de elevul Horia Tecău şi prietena acestuia, Andrei a răspuns cu amabilitate la toate întrebările reporterilor Gazetei. Ar putea povesti zile întregi. A văzut multe şi a trăit multe, în special în lumea tenisului, iar acum încearcă să dea înapoi sportului care i-a adus atîtea bucurii. A început cu o academie în Arizona, dar şi cu echipa de Cupa Davis a României, pe care a readus-o în Grupa Mondială.
- Cum a început aventura în tenis?
- A fost o decizie spontană! În clasa a doua, un antrenor de tenis a venit la şcoală în căutare de jucători. Imediat m-am trecut pe liste, iar cînd am ajuns acasă am primit sprijinul total al părinţilor. Cu o singură condiţie, să mă ţin de carte. Ei m-au susţinut mereu, în special tata. Pe el l-a prins la fel de repede microbul acesta. Cam la 1-2 ani după aceea deveneam campion naţional.
- Care ar fi meciul carierei tale?
- Sînt multe meciuri despre care aş putea să vorbesc. Normal că mă gîndesc întîi la partida cu Patrick Rafter, cînd am cîştigat Mastersul de la Montreal. Totuşi, sînt foarte multe, cînd l-am bătut pe Andre Agassi, la Stuttgart, în 2000. Cupa Davis rămîne însă pe primul plan. Am trăit momente uluitoare alături de echipa României.
"Mi-aş fi dorit să cîştig la Roland Garros"
- Ai evoluat în faţa lui Agassi, chiar la turneul său de retragere...
- Am avut un ghinion teribil atunci! L-am întîlnit la US Open, în 2006. Am prins o zi foarte proastă, m-am simţit rău. Puteam să-
